Ordinul de protecție și ordinul de protecție extins

 Ce trebuie să știți despre ordinul de protecție

Violența, amenințările sau actele repetate de hărțuire pot afecta grav siguranța și echilibrul unei persoane. În astfel de situații, legislația din România pune la dispoziție mecanisme rapide prin care victima poate obține protecție din partea autorităților.

În prezent, pe lângă ordinul de protecție reglementat de Legea nr. 217/2003, legislația a fost extinsă prin Legea nr. 26/2024, oferind posibilitatea obținerii unor măsuri de protecție și în alte situații decât cele strict legate de violența domestică.

Aceste proceduri au caracter urgent și urmăresc prevenirea unor fapte grave, precum agresiunile fizice, amenințările, hărțuirea sau alte acte de violență.

 

Ce este ordinul de protecție?

Ordinul de protecție reprezintă o măsură dispusă de instanța de judecată prin care se urmărește protejarea unei persoane aflate într-o situație de risc.

Potrivit Legii nr. 217/2003, ordinul de protecție poate fi solicitat în situațiile de violență domestică, atunci când există acte de agresiune fizică, violență psihologică, amenințări, hărțuire, violență verbală, economică sau socială.

Scopul acestei proceduri este unul eminamente preventiv și urmărește asigurarea unui climat de siguranță pentru victimă.

 

Cine poate solicita ordinul de protecție?

Cererea poate fi formulată de:
– soț sau fost soț;
– partener sau fost partener;
– persoane care locuiesc împreună;
– membri ai familiei;
– reprezentantul legal al victimei;
– procuror;
– anumite instituții abilitate.

În practică, procedura este întâlnită frecvent în cazurile de conflicte familiale, separări tensionate, amenințări repetate sau acte de violență exercitate asupra unui membru al familiei.

Cererea poate fi formulată personal sau prin intermediul unui avocat.

 

Ce măsuri poate dispune instanța?

Instanța poate dispune una sau mai multe măsuri pentru protejarea victimei, printre care:
– evacuarea temporară a agresorului din locuință;
– obligarea păstrării unei distanțe minime;
– interzicerea oricărui contact telefonic sau online;
– interzicerea deplasării în anumite locuri (domiciliul victimei sau locul de muncă al acesteia);
– obligarea agresorului de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere;
– predarea armelor deținute.

Măsurile dispuse sunt obligatorii și devin executorii imediat după pronunțarea hotărârii.

 

Cum se desfășoară procedura?

Procedura ordinului de protecție are caracter urgent.

Cererea se soluționează de judecătoria de la domiciliul victimei, de regulă într-un termen scurt, având în vedere necesitatea protejării victimei.

Judecata are loc în camera de consiliu, iar instanța poate administra proba cu:
– înscrisuri;
– mijloace materiale de probă (fotografii, înregistrări, capturi de ecran ș.a.);
– martori;
– certificate medico-legale;
– orice alte probe relevante.

Hotărârea pronunțată este executorie, chiar dacă împotriva acesteia se formulează apel.

Durata ordinului de protecție este stabilită de instanță, în limitele prevăzute de lege, în funcție de gravitatea situației și de riscul existent, durata maximă pentru care se poate emite un ordin de protecție fiind de maximum 12 luni.

 

 

 

Ordinul de protecție provizoriu

În anumite situații urgente, poliția poate emite un ordin de protecție provizoriu.

Această măsură poate fi dispusă atunci când, în urma evaluării situației de fapt, se constată existența unui risc iminent pentru viața, integritatea fizică sau libertatea unei persoane.

Ordinul provizoriu produce efecte imediat, urmând ca măsura să fie verificată ulterior de procuror și de instanța de judecată.

 

Ce este ordinul de protecție extins?

Prin modificările aduse de Legea nr. 26/2024, protecția oferită de lege a fost extinsă și în afara relațiilor de familie.

Astfel, ordinul de protecție poate fi solicitat și în alte situații în care o persoană este victima unor acte de violență, amenințare sau hărțuire.

Noua reglementare permite intervenția autorităților inclusiv în situații precum:
– stalking;
– hărțuire repetată;
– amenințări constante;
– conflicte între foști parteneri;
– situații tensionate între vecini;
– acte de intimidare.

Această modificare legislativă oferă un mecanism suplimentar de protecție pentru persoanele care, anterior, nu se încadrau în sfera violenței domestice.

 

Ce probe sunt importante într-o astfel de procedură?

În practică, probele au un rol esențial.

Printre cele mai frecvent utilizate se regăsesc:
– conversații și mesaje;
– capturi de ecran;
– înregistrări audio sau video;
– fotografii;
– certificate medico-legale;
– declarații de martori;
– apeluri la 112.

În multe situații, chiar și probe aparent simple pot avea o importanță decisivă în soluționarea cauzei.

 

Ce se întâmplă dacă ordinul de protecție este încălcat?

Încălcarea unui ordin de protecție constituie infracțiune și poate atrage răspunderea penală.

Nerespectarea măsurilor dispuse de instanță poate conduce la intervenția imediată a organelor de poliție și la deschiderea unui dosar penal.

Din acest motiv, ordinul de protecție nu reprezintă o simplă recomandare, ci o măsură obligatorie impusă prin hotărâre judecătorească.

 

Rolul avocatului în această procedură

Asistența juridică poate avea un rol important atât pentru persoana care solicită protecția instanței, cât și pentru persoana împotriva căreia este formulată cererea.

Un avocat poate oferi sprijin în:
– redactarea cererii;
– administrarea și analizarea probelor;
– formularea apărărilor;
– reprezentarea în fața instanței;
– exercitarea căilor de atac.

În procedurile urgente, modul în care sunt formulate cererile și administrate probele poate influența semnificativ soluția pronunțată de instanță.

Dacă vă regăsiți în vreuna dintre situațiile prezentate în prezentul articol, contactați-ne la unul dintre reperele de contact disponibil pe site și vom analiza imediat situația dumneavoastră pentru a stabili cum vă putem ajuta.

 

Costuri

Din punct de vedere al costurilor, având în vedere caracterul urgent și împrevizibil, onorariul începe de la 1.000 RON, iar procedura este scutită de taxa de timbru.